vineri, octombrie 31, 2008

De ce el?



Regret tot ce s-a întâmplat. Mă doare sufletul că a fost al meu şi l-am pierdut. De ce sunt atât de penibilă? De ce simt că gândul îi e tot la mine? Oare mă amăgesc? Am început să-mi pierd speranţa. Nu ne potrivim. Fizic, psihic, cine mai ştie? E dureros. Mă simt emo zilele astea. Duminică nu o să ies din casă, o să stau singură, eu cu gândurile mele.

Mâine e meci. Încă un motiv să mă simt aiurea. Îngrozitor.
Nu mă duc la prima oră.

Mă doare.

Şi nu ştiu de ce. De 3 zile nu mă gândesc decât la el. Oare chiar îl iubesc? Sau e altă obsesie trecătoare? Totul este atât de ciudat. Încerc să mă auto-conving că e imposibil să fie dragoste între noi doi. Nici măcar atracţie nu prea e. Sau e? Suntem prieteni, ar trebui să-i spun în faţă cam ce simt. Dar nu pot. Pentru că ştiu că în cazul probabilului refuz "la ideea de un noi" (vorba lu' Bebe) voi suferi enorm. Pentru că nu îmi place să fiu refuzată. Aş vrea să am ocazia să îi spun tot ceea ce simt, să mă destăinui, să îmi expun sufletul în faţa lui.. dar nu pot. Măcar dacă după un refuz aş putea şterge totul, ca şi când nu s-a întâmplat nimic. Dar realitatea e prea dură şi deja m-am obişnuit să nu primesc ceea ce vreau. M-am săturat să mă mulţumesc cu puţin, am renunţat să fac asta.. şi sunt singură. Pentru ca lui nu îi pasă. Dacă i-ar păsa puţin ar vedea. Ce? Totul. :)


Post scris într-un moment de slăbiciune. Am avut o săptămână îngrozitoare. Vreau să plec departe.


marți, octombrie 28, 2008

Fuse şi se duse.

A trecut si excursia, yey! =))
Ce am facut eu? Pai m-am imbatat si pe la 2 noaptea imi cautam pantalonii de pijamale. Eram in tricou si in chiloti si bateam in usa la baieti ca parca-i uitasem pe acolo. :)) S-au intamplat multe faze foarte misto, dar nu vreau sa le fac publice ca, deh, se supara baietii pe mine. Ma culc. Vreau inapooooi.



asa am trait eu excursia asta. =))

vineri, octombrie 24, 2008

Plec, pa!



Acum trebuie să plec la şcoală, dar vreau mai întâi să scriu un post. Mâine dimineaţă la 7 plec în excursie in Tuşnad, deci probabil că diseară voi fi ocupată cu bagajele şi cu nani. :) Eu sunt îngrozitoare la făcut bagaje, întotdeauna uit ceva important. Aşa a fost întotdeauna şi nu mă aştept ca acum sa fie altfel. Asta aşa, ca o paranteză.

De-abia aştept să treacă şi ziua asta de şcoală, care presimt că va fi extreeem de plictisitoare şi de lungă. Mai e şi urât afară.

Şi încă ceva, asta pentru Marius, că ştiu că mă citeşti: când iubeşti cu adevărat nu trebuie să cauţi motive pt a explica de ce o faci. :) Sunteţi împreună, fericiţi, încetează.

marți, octombrie 21, 2008

.

M-am răzgândit.



( poza nu are legatura cu ceea ce simt, gandesc sau imi doresc. e amuzanta si atat. =)) )

luni, octombrie 20, 2008

Suflete pereche.

Vei realiza cât îţi lipsesc. O să te doară. Nu înţelegi nimic. Te iubesc.




Mecena-suflete pereche
Asculta mai multe audio Muzica »

vineri, octombrie 17, 2008

Sunt o norocoasă.

Excursia aia de care pomeneam mai jos trebuia să fie la Sighişoara. Eram super-încântată, imi placea ideea de a vedea celebrul oraş. Eh, trebuia să mă aştept că se va schimba destinaţia. Deci până la urmă va fi la Lacul Sfânta Ana. E ok, totuşi. Mai este o săptămână şi noi deja nu mai avem răbdare. Din câte am înţeles, s-au ocupat toate locurile, deci nu-mi mai fac griji din cauza asta. Acum o să aşteptăm cuminţi data de 25 oct. şi o să visăm la băutura, ţigări, dansat, făcut praf. Şi nu uita, Nevi, "nu ne face pe noua neşte teste". =))

luni, octombrie 13, 2008

Pe principiul "blonzi, dar macar eu m-am vopsit".

eu: nu-mi pasa de meci
eu: dar cand e?
el: deci maine la 5 fara 15
eu: pai cum?
el: pai cum ce?
eu: de ce ?
el: ce de ce?
eu: de ce la ora aia?
el: pai ce are ora?
eu: pai eu sunt la scoala la ora aia
el: si daca esti tu la scoala tre sa se mute ora?
eu: nu
el: si atunci?
eu: si atunci ce?
el: deci pana la urma iti pasa de meci?
eu: da
el: pai..
eu: ziceam si eu..

luni, octombrie 06, 2008

Maybe.. :-?

Vreau în excursie. :D Nu dau detalii că, de obicei, când o fac i jinx it. Aşa că o să aştept în linişte, cuminţică să vină 25 oct. Până atunci o să scap doar câte un "Doamne ajută să nu se anuleze!" şi, bineînteles, "Muci ne facem, Nevi!"



În altă ordine de idei (cât îmi place să zic asta), ascult de vreo două zile imnul echipei Galatasaray Istanbul. O fi ceva rău?
Şi, ca să vedeţi cât sunt de norocoasă, magnifica mea relaţie e pe cale de a se duce dracului. Nu ştiu de ce, ştiu doar că iar o să aud "Ti-am zis eu!" de la mama şi de la Alina. Deocamdată, cam totul merge prost. Profa de mate mă enervează, cu Alex s-a stricat treaba, am atâtea de făcut săptămâna asta. Mâine trebuie să mă trezesc iar devreme şi să mă duc până în Rahova, unde presimt că n-o să rezolv nimic.

Şi am observat că în zilele în care mă îmbrac gros devine cald afară la o oră după ce am ieşit pe uşa casei. Mâine vreau să-mi iau fusta, deci dacă începe să ningă, de la asta e.

sâmbătă, octombrie 04, 2008

Fără suflet.






O zi fără să zâmbesc. Cum ar fi? Cred că lumea mea s-ar dezechilibra. Îmi este atât de greu să rămân supărată. Mă supăr repede, dar îmi trece la fel de repede. Ieri m-am trezit târziu, m-am imbrăcat în grabă, m-am grăbit să ajung în staţie.. am uitat să zâmbesc. De obicei, mă trezesc binedispusa, zâmbind (atunci când nu sunt trezită de ea cu vreun sms), după aceea îmi dau seama cam câte am de făcut si dispare orice urmă de fericire, fiind înlocuită de grabă, îngrijorare.

Revin. Deci ieri, practic, am alergat până în staţie, la metrou am dat coate, am fugit pe scări, am ajuns, m-am întâlnit cu Corina la ieşirea din metrou şi.. am zâmbit. Atunci parca toată viaţa mea a încetinit si a reintrat în cursul ei normal. Am redevenit chill, zâmbind la lume pe stradă şi vorbind mult.

Practic, zâmbetele sunt 90% din mine. Restul nu contează decât într-o mică măsură.