miercuri, decembrie 31, 2008

Hepi niu iăăăr.. 8-|




E ultima zi din 2008 şi de-abia aştept să se termine odată anul ăsta. Am avut cam mult ghinion şi vreau să îmi meargă şi mie bine. =))
Anul ăsta a avut momente bune, dar mai mult rele. Deci sunt îndreptăţită să vreau să vină mai repede 2009.
Partea mişto e că nici nu prea ştiu ce fac diseară/la noapte. Adică ştiu că mergem la unu' acasă, pe care nici nu-l cunosc. Cred că îl ştiu din vedere, ca e din liceu, dar.. mă rog. =)) Dup-aia cred că mergem la concert Iris. Şi mai departe.. who knows? Tot ce sper e să ne simţim bine şi să nu ne plictisim. Şi să bem.

Happy new year, sper să vi (mi) se îndeplinească toate dorinţele în anul ce vine. Whatever.

miercuri, decembrie 24, 2008

Rahat. D-ăla turcesc.


URĂSC CRĂCIUNUL. Şi nu o spun doar pentru a fi şi eu tru.. ci pentru că eu chiar îl urăsc. În perioada asta a anului mă cert cu toată lumea. Familie, prieteni, toţi. 8-|
Urăsc rudele alea nesuferite pe care le avem cu toţii.. Alea care vin şi îţi spun că te-ai făcuuuuut aşaaaaaa de maaaaaaaaaaaaaareee. Normal, în pula mea, doar nu vroiai să rămân ca-n a cincea. Doamne, câtă frustrare am de vărsat.
Mi-e dor de el. E atât de prost. Azi mi-am imaginat cum ar fi să moară. =)) Crăciunul îmi distruge viaţa.
Nu m-am mai schimbat de pijamale de 2 zile. Am fost să cumpăr suc în pijamale şi halat.

Am împodobit bradul cu tata şi, după ore de chin si de lupte seculare, l-am învins. Pe brad. Eh, atunci a realizat tata că l-am pus cam departe de priză şi n-ajunge. Aveam nevoie de prelungitor şi nu aveam niciunul liber. L-a furat tata pe ăla de la cuptorul cu microunde, dar s-a prins mama şi l-a recuperat. De dimineaţă pleacă tata în căutare.
Luni am muncit ca un sclav. Bine, exagerez. A trebuit chiar să spăl şi maşina. :|

Urăsc Crăciunul. Ce ascult? Nu, nu Hruşcă. Vezi mai jos.



Parazitii -Papibabum
Asculta mai multe audio Muzica »

sâmbătă, decembrie 20, 2008

Yesssss. :))


Am fost în LMC la un concert. Cât am stat eu, au cântat Cyborg şi Akral Necrosis, "capul de afiş" fiind Snapjaw, dar a trebuit sa plec înainte să cânte ei. De Akral Necrosis m-am îndrăgostit deja. Trebuie să recunosc că nu mă aşteptam să mă distrez atât de mult la un concert rock.

vineri, decembrie 19, 2008

Noroi.


Am căzut. :D
Am ieşit şi eu afară cu vără-miu şi încă un vecin, am cumpărat seminţe şi bere şi ne-am poziţionat la o bârfă mică. După o oră, o oră jumate.. am vrut să mă duc până acasă. Ei bine, când am pus piciorul pe stradă am simţit că fuge pământul de sub mine. Şi nu, nu era de la bere. Era noroi. Şi am căzut. Blugii şi skaterii sunt plini de noroi şi asteaptă să fie spălaţi. A, da, şi geaca.
În rest, o duc bine. Mâine o să lenevesc toată ziua cu Coca-Cola, multe dulciuri şi cartea de la Nevi. Am citit câteva pagini din ea şi mi se pare interesantă. Mă amuză tipa.
Ascult Ombladon-Cheia de sub preş de vreo 2 ore, mă simt mai bine când ascult melodia asta.

*emo moment on* Azi mi-am dat seama că nu vreau să fiu împreună cu el, probabil sunt doar sadică şi îmi place să mă chinui singură. *emo moment off*

duminică, decembrie 14, 2008

Scrisoare pentru tine.


M-ai dezamăgit. Credeam că eşti un băiat de încredere, dar se pare că m-am înşelat. Poate că tu eşti altfel, dar m-ai văzut atât de naivă încât nu te-ai putut abţine să nu profiţi. Ce naiba, doar eşti băiat. :)
Mă doare atât de rău când mă gândesc că sunt atât de neputincioasă în faţa a ceea ce simt pentru tine. Mi-ai călcat în picioare ce-mi mai rămăsese din orgoliu. Mă doare. Mă gândesc că aş putea să fac atâtea, să ţip la tine, să te lovesc, să fug, dar nu fac nimic pentru că prezenţa ta mă hipnotizează şi nu îmi dau seama că îţi baţi joc. Ştii că te iubesc şi îţi baţi joc.
Ar trebui să te urăsc. Eşti primul care mă face să-mi uit principiile, eşti primul care profită de sentimentele mele. Eşti primul pe care îl iubesc.
M-ai dezamăgit.

vineri, decembrie 12, 2008

Sunt mămică.

:D Am gasit un site unde.. am născut. =))
E cam urât şi a ieşit blond. Ciudat.




Mălina: pe cine pusăşi tată?
Eu: pe ....
Eu: ciudat e că a ieşit blond
Eu: cred că l-am înşelat

sâmbătă, decembrie 06, 2008

50.

Am primit acum o leapşă de la Necunoscutu'. Deci împlinesc 50 de posturi pe blog. Hepi bărdeeeei to miii. :D
Anyway, trebuie să spun ce îmi mănâncă mie timpul.

1. Liceul. 7 ore pe zi + aproximativ o oră drumul.. aşa se duce ziua mea. Mai ales că învăţ şi după-amiază.
2. PC-ul. Dimineaţa înainte să plec, seara până mă culc îmi fac de lucru la PC. De curând am realizat că sunt dependentă de internet. Damn.
3. Ieşirile cu prietenii. Asta chiar îmi face plăcere, spre deosebire de mersul la liceu.
4. Cititul. Îmi place să citesc dacă am o carte într-adevăr bună. Altfel, mă plictisesc repede şi o uit pe undeva.
5. Dormitul. Dorm mult. Am nevoie de cel puţin 9 ore ca să mă simt în largul meu pe parcursul zilei. Şi, de asemenea, trebuie să beau neapărat o cafea/un cappuccino/ceva.


Şi, da, leapşa se duce la Simona pentru că îmi place să o enervez.

Vă iubesc pe toţi şi vă pup dulce, cum ar spune un bun prieten de-al meu. :))


:)

Vreau să scriu multe chestii, dar tot încep câte ceva, apoi şterg şi scriu despre alt subiect şi tot aşa. E frig, vreau să scriu un post aşa plin de sentiment. Tre' să vină moşu', vreau să scriu un post drăguţ şi simplu. Sunt îndrăgostită, dar nu mai vreau să scriu despre asta că mi s-a cam scârbit. Şi a venit şi moşul, chiar dacă îl sechestrase Alecs (care, apropo, nu mai are blog?). :-s

Mai bine zic de meciul cu Fiorentina. La care a luat tata bilete. :x De-abia aştept, n-am mai fost demult la un meci. De fapt, de când n-am mai fost eu a început seria aia de 13 meciuri fara victorie. Se pare că le aduc noroc. :))
Oricum am aşa un feeling că vom câştiga, nu ştiu de ce.

luni, decembrie 01, 2008

Mamă, te iubesc, dar nu ca pe Steaua!


Ultima dată când am plâns de fericire a fost imediat după golul (din offside, recunosc) lui Bănel Nicoliţă în returul cu Galatasaray. Tot meciul am stat cu pumnii încleştaţi, am stat neclintită, nu am scos niciun cuvânt. Stăteam cu ochii aţintiţi la meci şi mă rugam să nu ne dea turcii gol. În momentul în care am realizat că am înscris m-a bufnit plânsul. Automat, fără să realizez. De ce? Pentru că iubesc Steaua. Am plâns când a pierdut titlul anul trecut. Am plans când a plecat Ogararu şi când a plecat Dică. Mi-au dat lacrimile când am citit Super Steaua şi am regretat că nu am prins acea perioadă. De mică am trăit cu Steaua în inimă. O dată i-am zis în glumă tatălui meu "Gata, ţin cu Rapid.", iar el mi-a răspuns "Alex, iubeşti Steaua. N-o să ţii niciodată cu altă echipă, crede-mă." Câtă dreptate a avut. Am simţit nevoia să scriu acest post pentru a-mi reamintii ce înseamnă Steaua. Mi-e frică să nu renunţ la pasiunea mea din cauza acelui om ce a distrus echipa. Nu merită nici să-i scriu numele. Mi-e silă să-l mai văd la televizor, să-i aud declaraţiile de căcat.
Din cauza Stelei am plâns de fericire, de supărare, de oftică. Şi totuşi e ca un drog pentru mine. Nici dacă aş vrea, n-aş putea renunţa la asta. Iubesc Steaua pentru că fără Steaua nimic n-ar mai fi la fel.

Ciobane, afară din Ghencea!

Unkle-Be there

Videoclipul ăsta mi se pare, aşa, creepy. L-am văzut ieri pe la 4 dimineaţa şi am avut un sentiment aşa, ciudat. :) Iar faza cu tipii de culoare mi se pare genială. Parcă aşteptam să se întâmple ceva rău, iar gestul tipului m-a uimit. :))