O zi fără să zâmbesc. Cum ar fi? Cred că lumea mea s-ar dezechilibra. Îmi este atât de greu să rămân supărată. Mă supăr repede, dar îmi trece la fel de repede. Ieri m-am trezit târziu, m-am imbrăcat în grabă, m-am grăbit să ajung în staţie.. am uitat să zâmbesc. De obicei, mă trezesc binedispusa, zâmbind (atunci când nu sunt trezită de ea cu vreun sms), după aceea îmi dau seama cam câte am de făcut si dispare orice urmă de fericire, fiind înlocuită de grabă, îngrijorare.
Revin. Deci ieri, practic, am alergat până în staţie, la metrou am dat coate, am fugit pe scări, am ajuns, m-am întâlnit cu Corina la ieşirea din metrou şi.. am zâmbit. Atunci parca toată viaţa mea a încetinit si a reintrat în cursul ei normal. Am redevenit chill, zâmbind la lume pe stradă şi vorbind mult.
Practic, zâmbetele sunt 90% din mine. Restul nu contează decât într-o mică măsură.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu