Practic, sunt dărâmată psihic. Mă amăgesc singură, îmi fac curaj, ca apoi să îmi zic "renunţ". Seara îmi promit că nu mă mai gândesc la el, că nu mă mai las amăgită, că voi trece peste. Dar dimineaţa uit de tot ce mi-am promis şi o iau de la capăt. Ma doare îngrozitor şi nu mai înţeleg nimic. Chiar nu mai ştiu ce să cred.
Vreau să vină iarna. Să stau, să privesc pe geam zăpada, să fug prin zăpadă cu geaca pe mine până la fumoar ca să fumez necesara ţigară. Nu ştiu.
Am nişte vise ciudate. Îmi tot visez un coleg de clasă cu care în realitate nu am (aproape) nicio treabă.
Sunt singură acasă şi mi-am băgat pizza la cuptor. Presimt că i screw it şi rămân nemâncată. Beau vin şi regret că nu am scorţişoară ca să-l beau fiert.
Mă chinui să-l uit pe el şi îmi doresc să mă îndrăgostesc de B.
Patetic. :)
Un comentariu:
Nu e patetic. Eu sunt indragostita de R si imi doresc sa fiu de L :)Draga mea,esti intr-una din faze. Dragostea nu omoara, te face doar sa iti doresti mai mult data viitoare.
Trimiteți un comentariu