Stau si ma gandesc, cum spuneam in postul de mai jos, la prietenii mei. Acum ceva timp eram atat de fericita si ma consideram implinita. Stiam ca orice ar fi am multi prieteni langa mine. Zilele trecute vroiam sa ies la o bere si pur si simplu nu aveam cu cine. Nevi si Simo sunt certati, iar eu as fi vrut sa ies cu ei amandoi, nu separat ca pana acum. Deci am inceput sa caut pe altcineva. Nimeni, frate. Nimeni! Bine, cativa sunt plecati din Bucuresti. Dar nu asta conteaza. Conteaza ideea de singuratate. Ma simteam singura. Foarte singura. Dar in postul asta nu vreau sa ma plang. Vreau sa le multumesc celor care sunt alaturi de mine in momentele grele. Pentru ca adevarul este ca am prieteni buni, chiar daca mai dispar ei din peisaj. Lasa ca o sa inceapa scoala si ne revenim noi. Vom fi iar gasca aia care baga lumea in sperieti. :)) Sa mergem iar cu berea la 2 litri in Izvor sau la pizza la taverna noastra. Doamne, ce optimista sunt de la un timp. O fi de la iarba?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu